RSS Feed

Category Archives: Uncategorized

Salvati Posta Romana!

Posted on

Imi bat recordul si scriu deja la un interval mai scurt decat doua ,trei luni ,zic eu pentru o cauza nobila.

Ca sa intelegeti contextul si sa intelegeti ca este un punct de vedere cat de cat obiectiv incep printr-o poveste de familie.De-a lungul vremurilor eu si mama mea am avut numeroase diferente de opinie ,unele dintre ele au dus la o ruptura temporara.Eu  nu sunt de acord cu multe din lucrurile pe care le comite dansa, ea nu este de acord cu multe dintre lucrurile pe care le comite subsemnata.

Cert este ca in ciuda titlului aceasta nu este o incercare de a face propaganda ieftina.

Bun .De cand ma stiu si asta ar fi de cel putin 20 de ani mama mea lucreaza in cadrul Postei Romane.Am ascultat acasa numeroase „povesti de servici”, cu bune ,cu rele ,cu treburi mai mult sau mai putin amuzante.

Repet ca timp de 20 de ani mama mea a fost si inca este salariat al Postei Romane.Timpul indelungat petrecut la acest angajator nu cred ca este din lipsa de variante pentru ca refuz sa cred ca un om cu un vast bagaj de cunostinte nu se putea angaja in alta parte.Acesti 20 de ani petrecuti de mama mea in cadrul acestei institutii s-au datorat sentimentului de loialitate si a faptului ca este printre putinii oameni pe care i-am auzit vorbind cu insufletire despre locul lor de munca.

Numerosi tineri au facut primii pasi ai carierei lor in cadrul Postei Romane si au fost sustinuti cu caldura .

Posta Romana nu trebuie privita doar ca o institutie , trebuie constientizat faptul ca este si o comunitate .

Numerosi colegi ai mamei mele au ramas loiali companiei , in ciuda numeroaselor perioade in care traiau cu incertitudinea locului de munca .

Nu pot spune ca toti sunt sau au fost exceptionali sau eficienti in ceea ce faceau, insa cei cativa pe care i-am cunoscut au fost si sunt niste oameni deosebiti.

Trebuie sa tinem cont de faptul ca Posta Romana este o companie de stat .Inseamna ca la fiecare schimbare in guvernare, la fiecare schimbare de putere sau de lider ministerial acesti oameni au trait cu spaima zilei de maine, de la mic la mare.

Trebuie sa tinem cont de faptul ca postasii ce inca va mai bat la usa sunt oameni ce fac cateva zeci de  kilometrii zilnic indiferent de vreme, fie ca ninge ,fie ca ploua ,fie canicula.Nici nu vreau sa mai aduc subiectul salariilor pentru care acesti oameni fac aceste drumuri.

Nu are rost sa incerc indulcirea imaginii . Multi dintre noi au fost dezamagiti de serviciile devenite ineficiente , de functionarii uneori agresivi, insa trebuie luati in considerare anumiti factori :Cati dintre noi pot supravietui cu o secure pusa periodic deasupra capului ?

In incheiere as vrea sa ridic la fileu o alta varianta .Nu stiu cati din cei ce au fost la conducerea Postei au avut ca interes progresul sau eficientizarea .Au avut alte prioritati cum au si vor avea multi din cei in pozitii inalte.

De ce incompetenta  si lipsa de bun simt a conducatorilor sa se rasfranga asupra unor oameni ce au dat ce au avut mai bun ?De ce aceasta institutie sa fie vanduta bucata cu bucata strainilor ?De ce suntem oare atat de nerabdatori sa instrainam tot ce e al nostru?

Si ca ultima intrebare de ce sa disponibilizeze mii de oameni doar pentru a-si salva reputatia cei ce se perinda la conducerea ministerului responsabil de managerierea Postei Romane?

Inchei prin a pune link-ul catre Petitia On-line ,destul de reticenta in ceea ce priveste efectul acestor semnaturi .Il pun , daca mamei mele ii da speranta, eu il pun.

Cei care mai citesc pe aici , daca vor sa dea cu subsemnatul ,le voi ramane indatorata.

Multumesc.

http://www.petitieonline.ro/petitie/69859062

De ce ne ducem dracu

Posted on

     Am constatat cu stupoare un lucru si anume ca nu o sa ne fie mai bine orice partid am alege.Motivul este foarte simplu.Prioritatea pentru fiecare potential lider este planul personal.

     Am avut o conversatie interesanta cu un amic ce se doreste un nou „item” in cadru PNL.Am intrebat si eu ca omul de ce si-a semnat adeziunea pentru acest partid.Ca raspuns am primit un pumn in gura : „Pai daca ma pun bine cu astia imi faciliteaza drumul catre ANL si poate poate reusesc si cu afacerea”.

   Nu are rost sa ma intreb daca acest om stie platforma de partid, o stie pe a lui mult prea bine sa se sinchiseasca de prima.

   Si uite asa imi confirm scarba pentru mediul politic , pentru partide si pentru tot ce tine de potentialii conducatori ai tarii noastre.Ma numar printre cei multi ce ar vrea sa scape.

   De ce sa tin eu cu nationala cand nationala imi da in cap prin mediocritatea pusa la vitrina de fiecare data cand deschid televizorul?

   De ce sa mai simta astia mici ce vin din urma nevoia de a invata , de a citi , de a cunoaste?Becalli are 3 clase si ia uite ce palate are, Basescu de-abia poate sa lege trei cuvinte intr-o limba straina si alea scremute din adancurile sale si vorba ceea a ajuns presedinte,are doua mandate la activ.Hai sa terminam 1-8 si sa vedem ce putem fura , pe cine putem insela ,pe cine putem prostii.

  Am  vazut putine afaceri romanesti care sa mearga tocmai din cauza smecheriilor ieftine care le presteaza pentru un profit de moment.Ignora faptul ca exista un termen lung .

  Nu sunt atat de nedreapta incat sa zic ca vreau o lume in care nu se fura,nu se minte sau nu se mai uita anumite fapte.As vrea o tara in care aceste lucruri se fac cu decenta mai exact sa nu imi spuna ca oaia neagra pe care o vad clar in ochi e gri cu nuante de alb.

  Si uite asa inchei.

Astept sa vad cati ani ne iau sa ajungem atat de disperati incat sa muscam din masa din cauza ca nu avem nici bani de paine.

 

Sau poate reusesc sa plec……..

 

A case of…..

Pe masura ce am crescut, am mai dat cu dalta in stratul de ignoranta , am mai invatat cate ceva despre mine , despre ceilalti, despre viata, am ajuns la o concluzie.Constanta vietii mele : muzica.

Muzica exprima cel mai bine caracterul unui om.In functie de ce asculti ceilalti isi pot face o idee asupra personalitatii : conservator , eclectic , obsedat, optimist , teribilist , lista poate continua.

Astfel inchei cu ……a case of (you) music

 

 

Dependenta

Astazi am realizat un lucru dureros , pe care cu greu l-am admis.In varianta fiecaruia si in conceptia noastra fata de sine ne vedem oameni puternici, capabili sa tina piept si celor mai mari greutati.Lucrurile marunte le neglijam, lucruri marunte ce ajung sa ne bantuie pentru ani sau chiar pentru o viata.

In categoria acestor lucruri marunte se inscriu relatiile .Nu ma refer la cele de prietenie ,nici la cele de servici si nici la cele stabilite pentru obtinerea anumitor beneficii.Ma refer la relatiile dintre barbat-femeie, femeie-barbat.Si aici exista cateva cercuri de excludere , mai precis nu cele pasagere (de o luna, doua), nu cele tip one night stand ci relatia de un an ,doi ani sau chiar mai mult.

Aceste tipuri de relatii de lunga durata te obisnuiesc cu un anumit tipar, o rutina ce se desfasoara pe o perioada indelungata.Cand intervin probleme in cuplu te incapatanezi sa crezi ca acestea se pot rezolva.Trece o vreme in care ambii refuza sa creada ca sfarsitul este inevitabil.Incet dar sigur se duc si ultimele urme de respect si camaraderie si amandoi se trezesc cu un „La revedere!”. Aceste doua cuvinte sunt usor de spus, ambii devin reci unul fata de celalalt, unul dintre ei isi strange lucrurile si pleaca.

Si uite asa mergem fiecare pe drumul sau, alimentati de libertate, alimentati de entuziasm sau in unele cazuri de durerea despartirii.

Indiferent de trairile de dupa, intervine o mica problema, ce n-o anticipa nici unul dintre membrii cuplului :SINGURATATEA.

Si uite asa , dupa ce te trezesti singur, dupa ce constati ca rutina dispare te apuca un sentiment de neliniste, de frica .

Constientizarea celor doua, adica nelinistea si frica te duc la partea a doua.Implicarea intr-o alta relatie, de data aceasta pasagera.

Esti constient ca cel nou nu e nici pe departe ce te asteptai, constati ca nu te potrivesti sub nici un aspect.Chiar daca diferentele iti rasuna in minte zilnic , nu te dezminti.Nu vrei sa fii singur.O parte din tine ar renunta din prima, o parte se intreaba ce se intampla cand te vei trezi a doua oara fara cineva caruia sa ii impartasesti problemele tale.

Si de aici si titlul : dependenta.

Esti dependent de existenta cuiva, de amintirea celuilalt.Nu poti constientiza cum poti trai pe cont propriu.Aici se rupe mitul propriu de persoana puternica.

Si uite asa se mai darama un castel de carti si uite asa curg lacrimi si uite asa intervine resemnarea si revolta.

Punct.

 

 

Am doar 22

Sa povestim festivitatile aferente implinirii varstei de 22 de ani

Cu o saptamana inainte de implinirea acestei mirifice varste…a se traduce inca un picior pe calea sigura spre groapa…. se planuia o petrecere mare, cu bautura , barbati, femei, voma in locuri publice si alte asemenea activitati de divertisment, specifice tineretului fara creier din zilele de astazi.

Luni se inregistreaza o usoara durere a urechii si a maselelor.In aceiasi zi de luni, seara mai precis, se incepe plansul cauzat de amplificarea la cote alarmante a durerii.

Marti subiectul nu mai poate merge la servici, pentru ca intreaga noapte a plans din cauza durerii amplificate.In cursul aceleiasi zile subiectul isi roaga un prieten sa devina insotitor catre spital.Pe drum spre spital subiectul sperie prietenul respectiv insotitorul prin doua crize cauzate de lipsa de calciu, manifestate prin bufeuri si intunecarea vederii.

Subiectul ajunge intr-un final la sectia ORL.La sectia ORL se constata ca subiectul a prins o infectie soldata cu doua tipuri de otita la aceiasi ureche. Subiectul este astfel saturat de Dumnezeu si pedepsit pentru sodomizarea virginelor din raiul arabilor.

In cursul saptamanii subiectul plange si inghite pastile de 1 gram, ce il sedeaza mai ceva ca pe un cal.

Se apropie ziua de nastere.Subiectul este pe antibiotic.

Ziua de nastere este aici.Subiectul bea ceai si injura frenetic uitandu-se la prieteni care beau in cinstea sa.

Marti, adica astazi subiectul merge la servici cu prajituri si fursecuri.

Astazi am avut parte de o surpriza placuta.Colegele si seful meu stiau ca vreau de vreo 4 ani sa imi slutesc pielea cu un tatuaj.Astfel drept cadou am primit contributia lor la realizarea procesului de slutire.

A fost aproape cel mai frumos cadou pe care l-am primit cu ocazia acestei zile.

Anul viitor estimez ca imi rup vreun os sau ceva, ca in rest ,cu ocazia zilelor mele de nastere, am avut parte de aproape toate tipurile de ceasuri rele.

Incheiem transmisiunea.

Ce faci cand iubirea vietii tale se insoara?

1.Ii dai foc la casa blondei cu balcoane imense?
2.Te imbeti?
3. Il injuri de toata familia?
4.Ii scrii un mesaj patetic?
5.Toate cele de mai sus?

Va zic ce am facut eu.Nimic.Bine , trebuie sa recunosc partea cu mesajul patetic in care i-am spus ca ii doresc toata fericirea din lume si copii multi  si etc etc.
Prima varianta imi trecea prin minte dupa ce am baut vreo 2 pahare de vin , doar ca era problema de a ma mai putea ridica si de a cumpara benzina. Din cate am inteles nu iti mai dau la sticla.Probabil au avut de a face cu destui psihopati.
Bun.Sa incepem de la inceput , pentru ca am trecut de desfasurare si intriga.
Se face ca intr-o zi ploioasa ma gandeam ca as putea sa dau refresh (refresh in sensul de „ce mai faci ?” „A , esti singur?”, „Hihi!Ce patetic!…..eu am prieten” ) unei relatii vechi de ‘nspe mii de ani lumina, unde eram amandoi copii si ne rasareau curcubee din cur de atata dragoste.
Zis si facut.Click…..click…..BOOM
Aflu in scurt timp ca deja se pregateste sa se insoare, ca are un caine si imi mai si trimite cu poza cu viitoarea mireasa.Pai sa nu il omori cu ceva?Sa nu torni benzina?
Acum sa facem abstractie ca sunt si eu la randul meu intr-o relatie serioasa, de-aia specifica maturitatii, in care ne facem cumparaturile impreuna, ne consultam in probleme de servici si alte asemenea.Relatia de fata nu e asa de stralucitoare insa ai o casa, o masa si o persoana care sa te sustina.In concluzie nu e rau deloc.
Prostia e ca inca te mai agiti afland diverse vesti de la o persoana cu care nu ai mai catadicsit sa mai vorbesti de ani buni de zile.
E pe principiul „jucariei”.E jucaria mea si numai a mea.Eu o folosesc, o arunc insa nimeni nu poate sa o ridice de jos.Pentru ca e a mea desi nu imi mai place.
Singurul inconvenient este ca jucaria a fost prima jucarie serioasa . Si s-a rupt. Si mi s-a rup si mie copilaria si amintirea si speranta si toate visele alea pe care mi le faceam la 16 ani.
Si uite asa ma trezesc la 21 de ani aproape, cu jucarii care imi dispar de pe lista de inventar….jucarii pe care nu le mai pot folosi si nu le mai pot pastra drept rezerve.

Nu stiu ce gandeste restul lumii, insa eu sunt destul de egoista si destul de posesiva ( implicit).

Si uite asa mai apare o problema existentiala, uite asa se mai taie de pe lista……si uite asa se mai termina inca o postare.

Nu sunt singurul nebun pe lumea asta

M-a sunat acum vreo 2 zile un amic cu care nu am mai vorbit de cativa ani. Pe tip il cheama Cristi si este destul de faimos printr-o vila din Sinaia. De ce este Cristi faimos?

In liceu, am mers intr-o excursie cativa prieteni, cam 10 oameni. Stiti si voi cam ce minte aveti in liceu. Sunt constient ca nici acum eu nu sunt breazu pamantului, ca m-am maturizat sau ceva. Pur si simplu ma ascund bine, bine de tot sub o masca de om al dracului de cuminte. In fine, ideea era ca eram cativa nebuni la munte, liceeni, plini de hormoni si cu dorinte bahice. Cum pe atunci eram cu o tipa care nu prea le avea cu bautul, era cam snoaba si nesuferita (da, arata de iti picau plombele), noi doi, adica eu si gagica am fost cumva ostracizati in seara aia. Avand in vedere ca eram si sunt orgolios din fire, am zis du-va dracu de chitrosi, eu raman cu pitzipoanca mea. Si ne-am dus devreme in pat in seara aia. Chiar nu bausem mult si am zis ca daca nu am baut cu turma, macar sa profit de gagica. Sincer, era fantastica tipa in pat si m-a obosit in asa hal ca hai la somn ca nu mai pot. Dormea dovlecelul in lumea celor drepti si fericiti, proaspat satisfacuti de nu stia de el, caand deodata urla tipa. Bai da urlet nene! M-am ridicat in fund ziceai ca eram teleghidat.. Ce dracu s-o fi intaamplat cu asta ca eu am lasat-o vie in pat langa mine! Usa de la camera era la perete, in camera intra lumina de pe hol, tipa era goala evident si cu mana intinsa inspre mijlocul camerei, bolborosind ceva. Bai scena din Poltergeist nu alta. Ma uit cu ochii lipiti de somn in directia mainii ei. Unu era in camera noastra, in curul gol, hartie igienica ii iesea dintre buci si se pisa pe rucsacul meu. Se pisa asa linistit ca zici ca era fundal muzical din Mozart. Bai sa mi se faca rau. Cine era ala? Cum ajunsese acolo? Ma apuc si urlu si eu ca dementul la el: BAI CINE PULA MEA ESTI? Si dintre tenebre, inca pisandu-se pe recsacul meu, se intoarce, evident Cristi. I-am dat o palma ca am zis ca o fi fost somnambul, dar de unde: era rupt de beat. Se apuca si urla si asta inapoi: NU MAI AM HARTIE IGIENICA!!! Si unde ia Cristi rucsacul meu proaspat inmiresmat si udat de jos, si incepe sa fuga pe hol, in curul gol, cu peticul de hartie igienica care i se itea curios dintre buci. Noi doi, evident SOC. Ma ne apucam noi se ne imbracam in creierii noptii sa vedem care era faza ca THAT WAS SOME WEIRD SHIT. Nu apucam sa ne imbracam bine, se deschide iar usa la perete, Cristi revine, cu pantaloni, ne arunca rucsacul in pat si o ia iar la fuga pe hol, la bustul gol. Bai amandoi dumbfucked. Ne-am culcat la loc, am zis ca nu avea rost CSI atunci. A doua zi, cu greu gasind puterea si energia mentala ne-am dus sa vedem ce dracu se intamplase. Prietenii nostri evidenti morti de beti, Cristi se spala linistit pe dinti pe balconul camerei lui.

– Bai dementule, esti sanatos?

– Ah scuze, nu gaseam toaleta. Si sa stii ca ti l-am spalat.

– Da tu de cat timp erai acolo? mi-ai lasat si bomboane de ciocolata in camera ? ca n-am apucat sa ma uit.

-Nu ma. Am fost la toaleta de la parter si nu mai aveau hartie igienica. Nu puteam sa imi iau pantalonii pe mine si am fost la toaleta de la etaj. Am nimerit la voi.

-Si nu ti s-a parut ciudat ca dormeau niste gigei acolo in toaleta? SI CA NU ERA NICI O BUDA IN CAMERA AIA?

-Nu.

Sincer nu stiam ce sa fac, sa rad cu lacrimi sau sa-l mai pocnesc o data. In fine l-am pus sa-mi mai spele o data rucsacu sa vad si eu cu ochii mei ca spuma de pe el era de la sapun. Si acu ne cacam pe noi de ras cand ne aducem aminte de faza asta. Eu sunt doar recunoscator ca nu sunt singurul nebun din lumea asta.