RSS Feed

Category Archives: tales of stupid

Ordine de idei

Am impresia ca prea multi cunoscuti stiu despre blog.Parca nu ma mai simt asa de bine scriind,spatiul fiind deja invadat.Am considerat intotdeauna ca pastiladeras este un loc de refulare, cateodata mai amuzant , cateodata sentimental.
Momentan trec printr-o perioada destul de ciudata,cel putin din punct de vedere psihologic.Sunt intr-o camera fara usa, si peretii se cam apropie unul de altul, eu fiind prinsa la mijloc.
Nu e un sentiment prea placut, asta pot sa o spun de doua ori.Poate e din cauza tranzitiei, poate e pentru ca ma simt destul de singura, desi nu as avea motive.Poate ca e pentru ca mi-am pierdut cea mai buna prietena din cauza unui lucru tampit.Nici glumele nu mai au haz, pentru ca altora li se par de retard.Bineinteles ca sunt prea orgolioasa sa o sun, sau sa ii scriu.Poate ca imi e frica de raspuns sau de consecintele tampeniilor pe care le-am facut.
E curios cum pierderea unui prieten te poate instraina de ceilalti.
A nu se intelege prost conceptul de prieten, stiu ca in ziua de astazi e confundat cu „tovarasi de bautura”, „colegi de servici” si „cunostinte”.De-aia am destui.
Cercul de prieteni se rezuma la 4 persoane, bine acum 3.Cei patru , acum trei au insemnat si inseamna familie, sunt oameni pe care ii cunosc de foarte mult timp, care ma suporta si care ma ajuta , indiferent de ce am facut, indiferent daca i-am jignit, indiferent daca am urlat.
Si pentru cei care au citit prima data blogul si isi dau cu parerea fara sa ma cunoasca,fac precizarea ca ceva confortabil nu inseamna serios(mr. know-it all).Inseamna o alta perioada.Deci daca se mai citeste , a se lua in considerare, inainte sa emita judecati de valoare.

Si iar eu

Uite ca am ajuns intr-un final nefericit la Bucuresti.Mai aveam putin si ma tineam cu mainile de gard numai sa nu plec de acasa.Sa ne imaginam ca am picat cu tot cu gard pentru ca uite-ma respirand noxele orasului iar.De-ar fi numai noxele ar fi bine….stau eu acum sa ma gandesc pe ultima suta de metri de melancolie.

Tehnic ar trebui sa fiu un om fericit,pentru ca am tot ce imi trebuie .Practic gasesc intotdeauna ceva cu care sa ma torturez.

Ar fi trebuit sa fieo postare vesela, cel putin asa intentionam acum doua zile cand am inceput sa scriu.Si uite ca au mai trecut cateva zile, am mai schimbat cateva dispozitii si am ajuns la starea mea normala.

Nu mai gasesc nimic bine si ma enervez si rabufnesc.

Nu simt nevoia sa mai comunic cu nimeni, de intalniri intre prieteni nici atat .

Nu-mi vine nici sa mai spun cuiva ca sunt acasa pentru ca nu vreau sa ii vad,nu vreau conversatii si nici nu mai vreau sfaturi de viata ce mi se dau intotdeauna fara ca eu sa le cer.

Problema cu sfaturile e asemanatoare farfuriei de mancare ce de obicei imi era pusa in fata.La un punct nu mai puteam manca si mama urla din cealalta parte a camerei sa termin tot.Cu mintea mea de copil,minte care o posed si acum intotdeauna m-am intrebat acelasi lucru.De ce tot?De ce sa mananc tot?Explodeaza planeta daca nu o fac?

Uite ca n-am mancat tot ,nu sunt rahitica,diforma.N-a disparut omenirea.

Asa si cu sfaturile.Daca nu le cer de ce imi sunt impinse in fata?Oare cel sau cea care da sfaturi simte asa o caldura in suflet,considera ca mai iau un punct in calea Mantuirii sau ce?

As vrea si eu o data sa ma enervez si sa le spun sa si le bage in cur.Din nefericire sfaturile nu sunt scrise pe hartie, ca altfel as trai o viata cu hartie igienica gratis.

Revenind la tema initiala  si anume cea de ajungere chez le capitale nu prea mai am ce sa specific in afara faptului ca vreau inapoi si ca dupa cateva zile de agitatie specific bucuresteana ma doare capul in 4 dimensiuni.

Imi doresc ca o data cu venirea eminentei zile de nastere sa suflu in lumanare si sa ma transform intr-un copil de zece ani.Cu asta se rezolva toate problemele.

Acum stiu ca este posibil acest lucru o data cu zborul porcilor catre tari mai calde ma resemnez si incerc sa adorm.

Si eu ca toti

Posted on

A trecut si  1 Mai.N-am sa ma plang de Vama Veche pentru ca in mod senzational , unic si inedit s-au plans altii si pentru mine.Nu prea inteleg eu fenomenul asta de a ne da toti loviti de lumea proasta care frecventeaza Vama, de schimbarile intervenite si de restul problemelor sesizate.

Toti suntem constienti unde mergem.Toti stim ce e acolo.Toti dam bani sa mergem.Si fiecare cand ajunge acasa se plange…..ba de femei urate, ba de cocalari , ba de nisip, ba de muste, ba ca nu mai sunt rockeri adevarati .

Daca as sta sa fac o lista imbatranesc aici.Nici nu ma voi deranja.

Sa zic ce a fost pentru mine Vama anul asta.

In primul rand a insemnat aniversarea unei relatii de 1 an cu un om drag mie , un om care imi suporta aproape toate nebuniile.Nu suporta tigarile.Eu fara tigari………hmm e greu.

In al doilea rand Vama n-a fost doar Vama.Cum Ana mea are idei geniale, pe 2 mai am mers in Eforie la targul de antichitati.Si nu mi-a parut rau.

Masini de epoca printre care si un minunat Plymouth.

Ce-am mai vazut, ce-am mai auzit? Medalii,bijuterii, mobilier , sabii,cutite,brichete,tabachere….povesti. Batrani dornici sa spuna povesti.

Una peste alta un targ reusit, desi a plouat destul de sanatos in ziua respectiva.

In al treilea rand am ajuns in apropierea portului din Mangalia cu cativa prieteni aproape de miezul noptii .Priveliste frumoasa.Povesti nemuritoare.Glume proaste.

Ca sa ajung la o concluzie a fost o vacanta destul de reusita.Din nefericire a tinut aproape 4 zile si a trebuit sa ma intorc acasa la examene si la oameni fara alcool in sange…implicit oameni tristi.

De duminica

Posted on

Ladies and gentlemen we have jumpers!

Vara se dovedeste motiv de depresie pentru multi dintre noi ,dupa cum observ.Unele au celulita sau au posteriorul prea mare,parintii nu le-au cumparat tricoul de 12 milioane de pe nu stiu unde,unii nu isi gasesc insignele si se decid:gata cu viata,facem cunostinta cu lumina de la capatul tunelului.Si uite asa Romania isi injumatateste populatia de tineri in apropierea sezonului estival.Astia ai dracu mor fara sa contribuie la infrastructura tarii si mai rau ,cand se arunca gauresc asfaltul pus a 10-a oara de primarie intr-un interval mai scurt de o luna.

Cum ii sta romanului in fire,sa scotoceasca in rahat dupa ce s-a racit,s-a gasit desigur si vinovatul pentru acesti adolescenti tulburati de brutalitatea cu care viata reala ii trateaza.Behold…..the disciples of Satan :Tokio Hotel.

Acesti satanisti fara rusine,acesti ciripitori de mesaje subliminale ,acesti baietei care de fapt in adancul sufletelor lor sunt niste fetite violate anal.Ei sunt de vina.I -au luat locul lui Bivolaru cu brio,au format fratii sataniste si isi planuiesc sa atace si sa preia controlul asupra lumii.

Aruncati cu pietre acum,pana vor bea elixirul magic si se vor transforma in mutanti.

Am aflat mai nou ca vor sa ii interzica pe motiv de propaganda .N-ar fi rau ,dar ma gandesc asa ca omul de dimineata,ce s-or face astia micii cand o sa le arda cd-urile,tricourile,sosetele,chilotii si etc cu pozele idolilor.

PLOAIA DE STELE doamnelor si domnilor

Ma duc inapoi in pat .Mi-a ajuns pentru azi

Coltul virginului

Dupa cum se poate constata in ziua de azi sintagma “cine n-are virgin sa cumpere” nu mai functioneaza.Fomeile /copiii cu varste cuprinse intre 13-15 ani sunt disperate,smulg suvitele din podoaba capilara ca ramasera neperforate.Doamne fereste sa fii virgina la 16 ani ,e o adevarata tragedie ,se presupune ca la aceasta varsta ai experienta si sifilis .

Remarca se face dupa o noapte in club,unde aceste copile trendy alearga disperate cu tot la vedere ,de parca vor dragalita doamne sa –si frece veverita de toata natia romana.

Pe vremea mea la 13 ani salivam pe postere nu ma gandeam la futut si la sugaciuni ,dar gandindu-ma mai bine cred ca sunt ramolita ,ne-la moda si vai neamu meu.Deh ,eu n-am pantaloni taiati in cur.

Daca stau sa ma gandesc bine la 13 ani jucam fotbal pe maidane spre disperarea maicamii care trebuia sa spele pantalonii de noroi sis a-I carpeasca de-atatea gauri.

Citeam in celebra viitoare “Academie de gashca “ din liceul monden, ce se vrea un blog mediatic ,despre aceasta rubrica “Coltul virginului”.

Cum sa-I pui bre in colt?Baga-I in beci,pune-le plasticu in cap si sufoca-i.Astia nu merita sa traiasca.Is specimene d’alea cu “great personality” si multa acnee

Acum sa citez cateva sfaturi din folclor pentru cele ce nu sunt perforate ,au 16 ani si se simt stigmatizate.

Una ca voi a reusit cu OB-u ,alta a bagat direct sticla sau sprayul Rexona.Daca reusesti sa bagi dusu cu totul o sa zica viitorul prieten ca ai experienta asa ca ambitioneaza-te and push hard (sa o anunti pe maica-ta sa sune la salvare daca nu reusesti sa-l mai scoti)

 

Un aurolac

Dupa introducere,urmeaza efectivul.Raya,fata normala dupa propriile standarde,ciudata dupa societate urmeaza in fiecare zi aceasi carare pietruita cu caramizi galbene.Pantofi magici n-are,ci doar o pereche murdara de tenisi…..facandu-si loc printre multime ,se strecoara pe unul dintre incomodele scaune ale troleului in speranta ca va mai adormi cinci minute inaintea unei zi pline.Speranta moare repede,datorita muzicii sublime si a forfotei din masina.Se rezuma la a privi exasperata pe fereastra imaginandu-se deja cu o tigara si poate daca e norocoasa si cu o cafea in mana.Trecand de vise ,si de alte roade ale imaginatiei ,suflteul i se umple de poluare si de aroma subtila a diminetii bucurestene…..observa ca ziua nu e asa de rea,soarele se lasa observat,iar la iesirea din troleu constata un vant dulce mangaindu-i obrajii.Da ……am decis sa fac din asta o zi memorabila,o zi ca nici una alta.Cafeaua era deja in mana mea,caldura si mirosul sau placut invaluindu-ma.Ma opresc visatoare pe treptele teatrului,aprind tigara,sorb din cafea……….incantare totala…….dar vai……..mai mult de cinci secunde nu putea dura aceasta aparenta armonie.Ochii mi se opresc asupra unui aurolac,pitoresc in felul sau,parte a peisajului urban.Nu cred ca imi pasa atat de mult de existenta sa ,daca nu incepea sa se izbeasca cu toata puterea de stalpul de langa mine.Nu-mi pierd firea,decid sa astept pana se plictiseste sau pana lesina….sfertul academic trece ,omul meu nu intentiona sa se opreasca.Dupa cum vorba e ca cel mai destept cedeaza….plec……ma duc spre minunatul meu liceu monden………In acea zi ambitia aurolacului a fost o invatatura pentru mine……..m-am ambitionat sa nu ascult nimic din orele comuniste…..m-am ambitionat sa nu ma las trezita de vorbele comuniste ale unui profesor deja stresat de viata…….ah …..si sa nu uit……….m-am ambitionat sa plec acasa dupa primele doua ore