Uite ca am ajuns intr-un final nefericit la Bucuresti.Mai aveam putin si ma tineam cu mainile de gard numai sa nu plec de acasa.Sa ne imaginam ca am picat cu tot cu gard pentru ca uite-ma respirand noxele orasului iar.De-ar fi numai noxele ar fi bine….stau eu acum sa ma gandesc pe ultima suta de metri de melancolie.
Tehnic ar trebui sa fiu un om fericit,pentru ca am tot ce imi trebuie .Practic gasesc intotdeauna ceva cu care sa ma torturez.
Ar fi trebuit sa fieo postare vesela, cel putin asa intentionam acum doua zile cand am inceput sa scriu.Si uite ca au mai trecut cateva zile, am mai schimbat cateva dispozitii si am ajuns la starea mea normala.
Nu mai gasesc nimic bine si ma enervez si rabufnesc.
Nu simt nevoia sa mai comunic cu nimeni, de intalniri intre prieteni nici atat .
Nu-mi vine nici sa mai spun cuiva ca sunt acasa pentru ca nu vreau sa ii vad,nu vreau conversatii si nici nu mai vreau sfaturi de viata ce mi se dau intotdeauna fara ca eu sa le cer.
Problema cu sfaturile e asemanatoare farfuriei de mancare ce de obicei imi era pusa in fata.La un punct nu mai puteam manca si mama urla din cealalta parte a camerei sa termin tot.Cu mintea mea de copil,minte care o posed si acum intotdeauna m-am intrebat acelasi lucru.De ce tot?De ce sa mananc tot?Explodeaza planeta daca nu o fac?
Uite ca n-am mancat tot ,nu sunt rahitica,diforma.N-a disparut omenirea.
Asa si cu sfaturile.Daca nu le cer de ce imi sunt impinse in fata?Oare cel sau cea care da sfaturi simte asa o caldura in suflet,considera ca mai iau un punct in calea Mantuirii sau ce?
As vrea si eu o data sa ma enervez si sa le spun sa si le bage in cur.Din nefericire sfaturile nu sunt scrise pe hartie, ca altfel as trai o viata cu hartie igienica gratis.
Revenind la tema initiala si anume cea de ajungere chez le capitale nu prea mai am ce sa specific in afara faptului ca vreau inapoi si ca dupa cateva zile de agitatie specific bucuresteana ma doare capul in 4 dimensiuni.
Imi doresc ca o data cu venirea eminentei zile de nastere sa suflu in lumanare si sa ma transform intr-un copil de zece ani.Cu asta se rezolva toate problemele.
Acum stiu ca este posibil acest lucru o data cu zborul porcilor catre tari mai calde ma resemnez si incerc sa adorm.
