Nu stiu altii cum sunt dar cand ma gandesc la mine ,in vremurile cand eram ploada si torturam orice misca pe metru patrat ma apuca rasul si in acelasi timp ma izbeste o rafala de regret.Dar acest post nu doreste a fii depresiv,are simplul rol de a amuza si de a notifica pe cei ce mai citesc ca a venit vacanta iar eu plec pe termen nelimitat din fata calculatorului si din mizeria bucuresteana.
Discutam cu biata mama acum cateva zile,care inca sufera de pe urma traumei de a avea un copil cu profil psihologic asemuit tuburilor de dinamita,ce crede ca intotdeauna are raspunsul potrivit si tine neaparat sa aiba ultimul nenorocit de cuvant in orice disputa sau conversatie.
Cu acest prilej mi-au fost amintite aproape toate tampeniile .
Uitasem ca in vremurile mele de glorie ,adica intre 5-7 ani imi doream sa fiu un soi de Peter Pan urban (de fapt imi doream sa fiu nevasta lui Peter Pan) si ca in adancul meu eram mai mult ca sigura ca pot sa zbor mai bine decat nenorocita de Wendy ,care imi luase locul in inima idolului meu tv.In consecinta m-am dotat cu umbrela,am scos cracul pe geam ,iar de la etajul unu al blocului urma sa plonjez ,demonstrand astfel oamenilor ca sunt superioara.Nu ,nu m-am aruncat pentru ca m-a prins tata……am luat o bataie sanatoasa si am fost inchisa in casa pentru o saptamana fara drept de apel.
Mi-am amintit de saptamanile petrecute in curtea bunicului,unde aveam grija sa fiu dotata cu un par astfel incat sa omor tot ce misca de la gaina ,la porc si pana la vaca.Nu e nevoie sa zic ca mi-am luat bataie si pentru asta .
De-a naibii n-am plans niciodata cand am fost batuta ,metineam un zambet tamp si ma gandeam ca o iau de la capat indiferent de “fraierii” care incercau sa ma transforme in “domnisoara”
“Domnisoara” nici acum nu sunt ,nici nu cred ca o sa devin prea curand …..sau poate o sa devin daca mai incerc sa zbor cu umbrela (acum stau la etajul trei si in cel mai rau caz as plonja in nuc ,iar daca n-as muri de la cazatura as muri de la bastoanele cu care colocatarii m-ar bate pentru ca le-am distrus portiunea de umbra alocata barfei in zilele toride de vara).
As mai putea scrie ,dar as umple numeroase pagini si nici n-am rabdare.
Ajung la final dorind sa urez o vara placuta si in acelasi timp o vacanta departe de praf si de multime.
ai uitat sa mentionezi aruncatul cu cartofi in femeia de servici, dupa panda de rigoare sub geam
Sper ca pleci intr-o vacanta,concediu,oricum ii spui,daca te departezi de calculator si de mizeria bucuresteana,acesta e primul pas spre refacere.te-am inteles,am si eu amintiri placute de demult,din pacate imi amintesc si ce nu vreau.Poate ca e mai bine sa nu uitam momentele din viata de care nu ne mandrim,ce pacat ca nu tragem invataminte si le repetam ,peste ani,cand imbaranim.Te felicit pentru ca pleci din fata calculatorului si din mizeria orasului,sunt o ipocrita;eu gasesc alinare in fata calculatorului,ma confezes,imi spun gandurile,de ce oare mi-e mai usor asa,in spatiul virtual,decat direct,familiei si prietenilor.Am gasit un raspuns,nu m-au inteles .
Multumesc foarte mult de randuri,iti doresc si tie sa ai un concediu,vacanta frumoas(a) dupa propriile tale conceptii alaturi de ce crezi ca ti se potriveste.
Nu trebuie sa uitam nimic din urma pentru ca toate sunt determinante in crearea personalitatii actuale .
Sa te distrezi, sa ai parte de soare, de frumusete si natura! Iti rup picioarele daca vii inapoi bosumflata sau ceva!
yes sir
nu stiu daca la praf e ceva remediu …
auzi, tu nu esti cumva sor-mea aia care au pierdut-o la maternitate? ca si io faceam cam la fel in copilarie. am vrut sa sar de pe un bloc pe altul, ca mi se pareau aproape, de era mama sa moara de inima. si cand eram al tara la bunica tot cu un ciomag in mana umblam toata ziua, ca sa dau in cap la tot ce misca.
heyyyyy….unde pleci in vacanta? Eu o sa ma duc la Sighetul Marmatiei la scoala de vara, poate p urma si la Sibiu