Nu stiu altii cum sunt dar cand ma gandesc la mine ,in vremurile cand eram ploada si torturam orice misca pe metru patrat ma apuca rasul si in acelasi timp ma izbeste o rafala de regret.Dar acest post nu doreste a fii depresiv,are simplul rol de a amuza si de a notifica pe cei ce mai citesc ca a venit vacanta iar eu plec pe termen nelimitat din fata calculatorului si din mizeria bucuresteana.
Discutam cu biata mama acum cateva zile,care inca sufera de pe urma traumei de a avea un copil cu profil psihologic asemuit tuburilor de dinamita,ce crede ca intotdeauna are raspunsul potrivit si tine neaparat sa aiba ultimul nenorocit de cuvant in orice disputa sau conversatie.
Cu acest prilej mi-au fost amintite aproape toate tampeniile .
Uitasem ca in vremurile mele de glorie ,adica intre 5-7 ani imi doream sa fiu un soi de Peter Pan urban (de fapt imi doream sa fiu nevasta lui Peter Pan) si ca in adancul meu eram mai mult ca sigura ca pot sa zbor mai bine decat nenorocita de Wendy ,care imi luase locul in inima idolului meu tv.In consecinta m-am dotat cu umbrela,am scos cracul pe geam ,iar de la etajul unu al blocului urma sa plonjez ,demonstrand astfel oamenilor ca sunt superioara.Nu ,nu m-am aruncat pentru ca m-a prins tata……am luat o bataie sanatoasa si am fost inchisa in casa pentru o saptamana fara drept de apel.
Mi-am amintit de saptamanile petrecute in curtea bunicului,unde aveam grija sa fiu dotata cu un par astfel incat sa omor tot ce misca de la gaina ,la porc si pana la vaca.Nu e nevoie sa zic ca mi-am luat bataie si pentru asta .
De-a naibii n-am plans niciodata cand am fost batuta ,metineam un zambet tamp si ma gandeam ca o iau de la capat indiferent de “fraierii” care incercau sa ma transforme in “domnisoara”
“Domnisoara” nici acum nu sunt ,nici nu cred ca o sa devin prea curand …..sau poate o sa devin daca mai incerc sa zbor cu umbrela (acum stau la etajul trei si in cel mai rau caz as plonja in nuc ,iar daca n-as muri de la cazatura as muri de la bastoanele cu care colocatarii m-ar bate pentru ca le-am distrus portiunea de umbra alocata barfei in zilele toride de vara).
As mai putea scrie ,dar as umple numeroase pagini si nici n-am rabdare.
Ajung la final dorind sa urez o vara placuta si in acelasi timp o vacanta departe de praf si de multime.
