Un aurolac iunie 4, 2007

Dupa introducere,urmeaza efectivul.Raya,fata normala dupa propriile standarde,ciudata dupa societate urmeaza in fiecare zi aceasi carare pietruita cu caramizi galbene.Pantofi magici n-are,ci doar o pereche murdara de tenisi…..facandu-si loc printre multime ,se strecoara pe unul dintre incomodele scaune ale troleului in speranta ca va mai adormi cinci minute inaintea unei zi pline.Speranta moare repede,datorita muzicii sublime si a forfotei din masina.Se rezuma la a privi exasperata pe fereastra imaginandu-se deja cu o tigara si poate daca e norocoasa si cu o cafea in mana.Trecand de vise ,si de alte roade ale imaginatiei ,suflteul i se umple de poluare si de aroma subtila a diminetii bucurestene…..observa ca ziua nu e asa de rea,soarele se lasa observat,iar la iesirea din troleu constata un vant dulce mangaindu-i obrajii.Da ……am decis sa fac din asta o zi memorabila,o zi ca nici una alta.Cafeaua era deja in mana mea,caldura si mirosul sau placut invaluindu-ma.Ma opresc visatoare pe treptele teatrului,aprind tigara,sorb din cafea……….incantare totala…….dar vai……..mai mult de cinci secunde nu putea dura aceasta aparenta armonie.Ochii mi se opresc asupra unui aurolac,pitoresc in felul sau,parte a peisajului urban.Nu cred ca imi pasa atat de mult de existenta sa ,daca nu incepea sa se izbeasca cu toata puterea de stalpul de langa mine.Nu-mi pierd firea,decid sa astept pana se plictiseste sau pana lesina….sfertul academic trece ,omul meu nu intentiona sa se opreasca.Dupa cum vorba e ca cel mai destept cedeaza….plec……ma duc spre minunatul meu liceu monden………In acea zi ambitia aurolacului a fost o invatatura pentru mine……..m-am ambitionat sa nu ascult nimic din orele comuniste…..m-am ambitionat sa nu ma las trezita de vorbele comuniste ale unui profesor deja stresat de viata…….ah …..si sa nu uit……….m-am ambitionat sa plec acasa dupa primele doua ore