Trecerea anilor ma face sa fiu mai rece,mai cerebrala si poate chiar mai paranoica.Incapabila de a mai initia conversatii, de a ma atasa de oameni ,poate incapabila de a mai simti cu aceeasi intensitate ca in trecut.Un zid a aparut in jurul meu,delimitandu-mi universul,situandu-ma departe de ceilalti,un zid ce consolideaza o altfel de lume,o altfel de conceptie,un eu superior.Acest zid a determinat lipsa de interes si un vadit dispret fata de realitatea inconjuratoare ,ce ma sufoca ori de cate ori incerc sa respir.Din spatele zidului totul pare insignificant,detaliile marunte ,materialul nu mai are importanta.Spiritualul guverneaza existenta ,setea de a cunoaste si dorinta de a evada din mrejele umane.In spatele zidului nu-mi mai e frica de suferinta ,de o posibila deceptie sau chiar de iubire.
Obiectiv privind asupra mea ,zidul e de fapt frica ,frica de singuratate,frica de a nu corespunde,frica de a nu reusi sa ma integrez in normele societatii,frica de a simti vibratia inimii la auzul unei voci sau la mirosul unui parfum .In definitiv frica de a simti ,ceea ce odinioara visam ,ceea ce in copilarie transformam in basm cu zane,frica de a iubi ,frica de a cunoaste noi figuri si stiluri de viata.
Dorinta de a scrie aceste lucruri aparent personale a venit in urma unei conversatii ,conversatie pe care am regretat-o ,in urma caruia m-am urat pentru ca mi-am dezvaluit o mica parte din mine unei persoane practic necunoscute.
Rezultatul conversatiei e de fapt la ceea ce vroiam sa ajung :nu exista dragoste ci in cel mai bun caz atasament ,nu exista prieteni ci in cel mai bun caz amici sau simpli interlocutori si nu in ultimul rand nu exista o realitate materiala ci una spirituala,fiecare dintre noi caracterizandu-ne prin propriile ganduri si optiuni si nu prin superficialitatea unei carpe sau a unei bijuterii.
Fiecare traieste in spatele unui zid ,componenta si modul de formare al acestuia depind de individualitatea fiecaruia si de capacitatea acestuia de a-i constientiza existenta.
“The limits of my language mean the limits of my world” Wittgenstein.
Introspectivă… interesantă. Dacă mai continuai un pic şi insistai cu introspecţia… aflai mai multe. Nici ataşament nu există. Sunt toate doar în a ta minte – o fantasmagorie ridicolă.
Fantasmagorie ,dar poate nu asa ridicola,daca ai tine cont de planul real te-ai ruina psihic incetul cu incetul.De aici si zidul…..totusi macar in atasament sa cred
Dan
You a right. Thank you.